Sarbatorile de Paste

Pastele este cea mai importanta sarbatoare a romanilor. Indelungi pregatiri preceda acest moment.



  • Sambata Floriilor (Sambata lui Lazar)

    Lazar, personajul care a imprumutat numele sau acestei zile, poate avea o tripla semnificatie. Lazar este astfel asimilat fie fratelui Martei si Mariei, inviat de Iisus inainte sa intre in Ierusalim, fie lui Lazar cel sarac, fie lui Lazarica, cel care a murit de dorul placintelor.

    april
    Dupa o legenda din Bucovina, existau odata doi frati � unul foarte bogat si unul foarte sarac, pe nume Lazar. Acesta din urma, pe langa faptul ca era sarac, se mai si imbolnavise, aparandu-i tot felul de bube pe corp. Din aceasta cauza, oamenii il evitau, iar pana si sotia sa il parasise.

    Cum fratelui bogat totul ii mergea bine, acesta s-a hotarat sa se insoare, facand o petrecere mare. La petrecere insa nu l-a chemat si pe Lazar. Fiindca era mort de foame, sarmanul Lazar s-a dus la poarta bogatului, rugandu-l sa il primeasca si pe el la masa. Fratele sau insa l-a facut cersetor si nu l-a recunoscut de frate. Vazand aceasta rautate, Lazar s-a asezat la poarta si a inceput sa planga. In acest timp, pana si cainilor bogatului li s-a facut mila de el. Ei ii aduceau cojile de paine si ramasitele cazute pe sub masa la petrecere, incercand sa-i aline ranile. Fratele cel bogat insa nu a permis nici macar acest lucru, dand porunca servitorilor sa lege cainii.

    Cand petrecerea s-a terminat, lautarii au iesit afara. Vazandu-l pe Lazar in acea stare, desi stiau ca nu pot primi nimic de la el, au inceput sa ii cante, amintindu-si de vremurile in care acesta le daruia si el cate ceva din avutul sau. Auzind cantecele, bogatul a iesit afara si a inceput sa rada de lautari, spunandu-le ca nu vor primi decat poate niste bube. Cand au terminat de cantat, Lazar le-a daruit intr-adevar un pumn de coji de pe bubele sale, spunandu-le ca este singurul lucru pe care il poate da. Lautarii le-au luat, gandindu-se ca le vor arunca pe drum, cand nu vor fi vazuti de sarmanul om. Vrand insa sa le arunce, au observat cu mirare ca in loc de coji, aveau un pumn de galbeni. Ducandu-se si la sotia lui Lazar sa-i cante, i-au spus ca au primit galbeni. Suparata, aceasta s-a dus cu mancare la fostul sot, certandu-l ca a avut bani sa le dea lautarilor, insa pentru ea n-a avut. Desi Lazar i-a zis ca el nu le-a putut darui decat bube, femeia i-a zis ca il paraseste pentru a se marita cu altul. Auzind acestea, saracul a sfatuit-o ca inainte de a pleca cu acel barbat din curtea casei, sa isi faca semnul crucii in toate cele patru puncte cardinale.

    Venind si ziua maritisului, femeia si-a primit iubitul, care venise intr-o trasura trasa de sase cai. Urcandu-se in trasura, ea a uitat sa faca ceea ce o sfatuise Lazar. Pe drum si-a adus aminte si a inceput sa isi faca cruce. Pe masura ce facea ea aceasta, a observat cum caii si trasura au disparut si a ajuns pe taramuri necunoscute. Atunci si-a dat seama ca mirele sau era Necuratul si, desi mersese in trasura doar cateva minute, i-au trebuit trei ani ca sa se intorca in satul sau.

    In acest timp, Lazar simtea ca i se apropie sfarsitul. Rugandu-l pe fratele cel bogat sa il ajute, acesta i-a raspuns ca el nu se teme nici de moarte, nici de Dumnezeu. Dupa moarte, Lazar a fost luat de ingeri si dus in rai.

    Cand i-a venit vremea si bogatului, diavolii au ars toata averea sa si l-au luat intr-o furca, trantindu-l de fundul iadului. Din cauza izbiturii, bogatul a sarit deasupra iadului, de unde putea vedea si oamenii din iad, dar si pe cei din rai. Zarindu-l pe Lazar, l-a rugat sa-i ceara lui Dumnezeu sau macar mortii sa il scoata din iad. Lazar insa, amintindu-si de toate relele pe care bogatul i le-a facut pe pamant, a refuzat pana si sa il ude cu putina apa, pentru a-i ostoi fierbintela, lasandu-l sa ramana in iad. Morala este evidenta....

    O alta semnificatie a acestei zile de sambata se leaga de Lazarica. In Muntenia, exista un obicei, numit �Lazarel� sau �Lazarica�. Dimineata, se strang cateva fete de 6-12 ani si o aleg pe cea mai tanara dintre ele. Aceasta se va imbraca in haine albe, de mireasa si isi va pune pe cap beteala si in par flori de lamaita. Grupul de fete porneste pe ulitele satului si se opresc pe la case. In fata unei ferestre, fetele se aseaza in cerc. In mijloc, mireasa (numita si Lazarita), face cativa pasi inainte si inapoi. In acest timp, celelalte fete canta despre Lazar. Acesta ii ceruse mamei sa ii faca azima, insa ea nu l-a ascultat. Lazar a plecat la padure cu turma sa si s-a suit intr-un copac pentru a scutura frunzele la oi, insa craca pe care statea s-a rupt, iar Lazar a murit. Cele trei surori ale sale, vazand ca acesta nu mai soseste acasa, au plecat sa il caute. Gasindu-l mort, l-au plans, l-au scaldat in lapte dulce si l-au inmormantat. In alta varianta, Lazar a taiat special craca de sub el, pentru a muri. Fetele care �umbla cu Lazarita� sau �cu mireasa� primesc de la cei carora le-au cantat oua sau bani.

    Intr-o alta legenda, Lazar era un baiat care vroia placinte. Fiindca mama sa nu a avut timp sa ii faca mult doritele placine, Lazar a murit de pofta, intr-o zi de sambata. Mama sa l-a plans si i-a cerut lui Dumnezeu sa nu ierte femeile care nu fac placinte in Sambata lui Lazar.

    De aceea, in Sambata Floriilor femeile coc placinte si le impart saracilor ca pomana, in special celor care au copii mici. Placintele se fac si in amintirea lui Lazar cel sarac, care se roaga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor oamenilor.

    In Maramures se face din grau o painica numita �floare de grau�. Aceasta se imparte tuturor membrilor familiei, crezandu-se ca cei care mananca din ea se vor revedea si pe cealalta lume.

    In Transilvania si Banat, in aceasta seara fetele pun sub un par altoit o oglinda si camasa pe care o vor imbraca de Florii, astfel incat a doua zi de dimineata Soarele sa rasara deasupra lor. Aceste obiecte sunt folosite apoi pentru farmece de sanatate si dragoste.

    Tot acum fetele sadesc flori, fiindca sarbatoarea Floriilor le va face sa creasca si sa infloreasca frumos. Din acelasi motiv, in unele zone nu se planteaza pomi, crezandu-se ca acestia nu vor rodi, ci doar vor inflori.

    Se spune ca in aceasta zi mortii asteapta la portile raiului.


    Floriile

    Cu o saptamana inainte de Paste, sunt serbate Floriile. Aceasta zi era initial dedicata zeitei romane Flora, insa apoi ea s-a celebrat in amintirea intrarii lui Iisus in Ierusalim.

    Ziua de Florii este sarbatoarea reinvierii naturii, cand infloresc salciile, pomii fructiferi si florile. Salcia insa joaca un rol foarte important in ritualurile acestei zile.

    Legenda spune ca, in timpurile in care Iisus era rastignit pe cruce, Maica Domnului, plangand, si-a pus opinci de fier, a luat un toiag de otel si a plecat sa-si gaseasca fiul. Pe drum, a ajuns la o apa si a rugat o salcie sa-i faca punte. Pentru aceasta, a binecuvantat-o sa nu poata fi facuti carbuni din lemnul ei si sa fie dusa in fiecare an la biserica de Florii.

    De aceea, in aceasta zi oamenii duc la biserica flori si ramuri de salcie, pentru a fi sfintite. Cu ramurile de salcie, simbol al primaverii si al fertilitatii, se ating vitele si copiii mici, ca sa creasca si sa infloreasca precum salcia. Ramurile sfintite se pun apoi la icoane sau deasupra usii si sunt folosite in timpul anului, ca leac impotriva bolilor sau ca mijloc de aparare impotriva dezastrelor naturii.

    Cine se incinge peste mijloc cu salcie sfintita, va fi ferit de dureri, iar cine inghite in aceasta zi trei matisori de salcie sfintita nu va suferi de dureri de gat.

    Salcia se foloseste si in scopuri comerciale � animalele, inainte de a fi duse la targ la vanzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumparatorii.

    Matisorii se folosesc pentru a indeparta furtunile si grindina. Vara, cand vremea este urata, se pun matisori pe foc, pentru ca fumul acestora sa alunge trasnetele si fulgerele.

    Cine inghite un matisor sfintit va fi sanatos si usor ca si florile de salcie.

    Nu se munceste in aceasta zi, iar masa trebuie sa fie intinsa tot timpul. Se mananca peste, fiind Dezlegare de peste.

    Este si o zi de pomenire a mortilor, cand se curata mormintele si se pun ramuri de salcie pe acestea.

    Pentru ca se crede ca acum incep sa infloreasca urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sarbatoarea se numeste si �Nunta urzicilor�. Urzicile, mancate in special in post, sunt considerate foarte sanatoase. In unele regiuni, �Nunta urzicilor� cade de Buna Vestire sau in Joia Mare.

    In legatura cu prevederile meteorologice, se spune ca daca se aud broastele cantand pana la Florii, vara care urmeaza va fi frumoasa. La fel, cum e vremea de Florii, asa va fi si de Paste.


    Joia Mare

    Joia de dinaintea Pastelui poarta numele de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagra sau Joimarica.

    Fetele si femeile trebuie sa termine pana in Joia Mare camasile noi pentru Paste. Daca Joimarita (personificarea acestei zile), o femeie care umbla in ajun prin sat, vede ca o fata sau o femeie nu si-a tors canepa si nu a terminat camasile, ii arde canepa netoarsa si o bate sau o arde pe cea vinovata. Cele mai lenese fete sunt rapite, duse acasa la Joimarita si mancate de aceasta. Intr-o alta varianta, mai ingaduitoare, Joimarita face astfel incat fata respectiva sa nu mai poata lucra tot anul.

    Se spune ca in aceasta zi se deschid cerurile, usile iadului si raiului si mormintele. Mortii, sositi sa petreaca Pastele impreuna cu cei dragi ramasi in viata, se reintorc pe la fostele lor case, unde vor ramane pana in sambata de dinaintea Rusaliilor (Mosii de Vara), cand se dau colaci si oale de pomana pentru plecarea sufletelor. Pana cand pleaca, sufletele se aseaza pe streasina casei sau prin curti, in diverse locuri. Pentru ca totusi e destul de frig, dimineata si seara trebuie aprinse focuri, pentru ca mortii sa se incalzeasca langa ele si sa aiba lumina. Aceste focuri sunt aprinse fie pentru fiecare mort in parte, fie pentru toti, in curte, pe morminte sau langa morminte. Pentru a aprinde focul, copiii, fetele nemaritate si femeile in varsta aduna vreascuri de boz, alun etc., plante despre care se crede in general ca au proprietati magice. Acestea sunt aduse cu o zi inainte si se strang doar cu mana (nu se taie cu securea). Din padure pana acasa, ele nu pot fi lasate jos, iar pana dimineata, cand va fi aprins focul, se aseaza pe un gard sau pe un alt obiect.

    Langa focul aprins de Joia Mare se pun si scaune cu paturi, crezandu-se ca unele suflete stau pe scaune, iar altele pe jos. Fetele si femeile trebuie sa care cate doua donite cu apa, pe care sa o verse peste iarba si morminte sau sa o lase langa foc, pentru mortii care se aseaza acolo.

    De pomana nu se da doar mancare, ci si haine. Pomenile se dau peste foc, care este asociat mormantului sau sicriului, fiind ocolit cu apa sau tamaie.
    easter3
    Majoritatea femeilor vopsesc ouale in Joia Mare. In Muntenia, acestea se vopsesc miercuri si sunt duse la biserica joi, unde se lasa pana la Paste, crezandu-se ca astfel nu se vor strica. In alte regiuni se duc 12 oua rosii la biserica intr-un servet si se iau de Paste. Fiecare ou este ingropat apoi la hotarele satului, pentru ca acesta sa fie ferit de grindina.

    Pasca se face in ziua de miercuri, sfintindu-se in Joia Mare.

    Incepand de acum pana la Ispas, nu se va lucra in nici o joi, pentru ca sa nu vina grindina, furtuna sau seceta.

    In Joia Mare nu se spala rufe, pentru ca mortii sa primeasca pomana lor si nu apa murdara de pe urma spalarii.


    Vinerea Mare

    Vinerea Mare, numita si Vinerea Patimilor, este ziua in care Iisus a fost rastignit pe cruce. Poarta si numele de Vinerea Seaca, pentru ca in aceasta zi se tine post negru. Se crede ca cine nu mananca nimic in Vinerea Mare va fi sanatos, nu il va durea niciodata capul si va sti ca moare cu trei zile inainte de a se intampla aceasta.

    Este bine ca atunci cand te scoli sa calci pe o bucatica de fier, pentru a fi ferit tot anul de lovituri. Se spune ca cine se scalda in rau inainte de a rasari soarele, nu va mai avea probleme cu oasele, iar in Bucovina, cine se scufunda de trei ori intr-o apa rece va fi sanatos.

    Oamenii se duc la biserica pentru a se spovedi si pentru a trece pe sub Sfantul Aer.

    Nu se coace paine, nu se ara, nu se seamana si nu se sadesc pomi, intrucat nu vor rodi.


    Pastele

    La romani, Pastele este cea mai importanta sarbatoare, o sarbatoare care necesita indelungi pregatiri, in care sunt implicati toti membrii comunitatii.

    O cerinta obligatorie este ca in ziua de Paste oamenii sa aiba locuintele curate si toate mancarurile rituale sa fie pregatite. De aceea, curatenia generala este inceputa inca din Joia Mare. Barbatii, care lucreaza de obicei pe camp sau la padure, raman de Joi acasa si strang gunoaiele, le ard, repara gardurile, ara gradina, taie lemne, aduc apa si taie mieii. Femeile sunt cele care inrosesc si incodeiaza ouale, fac pasca, spala lucrurile si fac curat in casa.

    Pentru ca de Paste este bine sa ai o haina noua, fetele si nevestele tinere incep cu una-doua saptamani inainte sa coasa camasi noi, atat pentru ele, cat si pentru parinti, frati, soti sau copii.

    Bucate traditionale de Paste

    easter1Ouale incep sa se vopseasca de Joi. Initial doar rosii, ele au inceput sa fie vopsite si in alte culori � galben, verde, albastru si negru.

    La sate, ouale se coloreaza cu ajutorul vopselurilor obtinute pe cale naturala, din plante.

    In general, ouale se vopsesc intai in culoarea galbena, pentru ca celelalte culori prind mai bine peste galben. Exceptie fac ouale vopsite in albastru.

    In Banat, primul ou vopsit, de proba, se numeste �cearca�. In dimineata de Paste, acesta se imparte copiilor din casa.

    Ouale galbene, numite si �galbineala�, �galbinare�, �galbinete� sau �galbinele�, se coloreaza cu o vopsea obtinuta din frunze sau scoarta de mar paduret, din laptele cainelui, diferite specii de rachita, romanita sau coji de ceapa.

    Ouale rosii, numite si �rosele�, �rusele� sau �rosetele� se coloreaza cu vopsea obtinuta din scoarta de arin rosu, scortisoara, sovarv, sau pojarnita.

    Vopseaua pentru ouale verzi (numite si �verdete�) se prepara din brandusa, seminte de floarea soarelui, deditel sau urzici.

    Ouale albastre (�albastrele�) se obtin din floarea soarelui, deditel si surcele, insa acestea nu se fierb in apa curata, ci in bors in care se pune piatra acra si piatra vanata. Aceste oua nu se coloreaza mai intai in galben, precum celelalte, ci se obtin direct din oua albe, nevopsite.

    Ouale negre se numesc si �negrele� sau �negrete� si amintesc suferintele lui Iisus pe cruce. Vopseaua se obtine din surcele, scoarta de arin negru si coaja de nuc. Aceste oua se obtin din oua colorate initial in galben, apoi in rosu si abia apoi in negru.

    easter2Foarte interesante sunt ouale incondeiate (�impiestrite�, �inchistrate�, �inchiestrate�). Pentru incondeiere se folosesc instrumente speciale, sub forma unor betisoare subtiri si rotunzi � chisita (bijara), matuful (motocul), festeleul. Festeleul este un bat ascutit de lemn de fag. La un capat se pun scame de in sau de bumbac. Festeleul se inmoaie in ceara topita si, prin atingerea oului, se fac picatele.

    Cele mai folosite motive pentru incondeierea oualelor sunt: calea ratacita (pe care merg sufletele mortilor spre judecata), crucea, frunza de stejar sau brad, carligul ciobanului. In Muntenia se deseneaza si fierastraul sau fierul plugului, iar in Moldova fulgerul si furca. Se mai deseneaza plante, animale, diferite tipuri de cruci.

    Traditia spune ca daca un ou a carui incondeiere a inceput la mijlocul Postului Mare, (desenandu-se in fiecare zi ceva pe el), se pune sambata, inainte de Paste, pe o gramada de gunoi si se leaga cu o sfoara, omul care il pazeste va vedea un animal, de obicei un caine, incercand sa ia oul. Omul nu trebuie sa-l lase, caci va veni si a doua oara si ii va da in schimbul sau tot ceea ce isi doreste.

    Pasca se face in Joia Mare, dar mai ales sambata, pentru a nu se strica pana la Paste. Ea are forma rotunda (in amintirea scutecelor pruncului Iisus), sau dreptunghiulara (forma mormantului sau). In unele regiuni se face pasca si de Sf. Gheorghe, de Inaltare si de Rusalii.

    O legenda din Bucovina spune ca pasca se face de cand umbla Iisus cu ucenicii sai prin lume. Poposind la un gospodar, la plecare acesta le-a pus de mancare in traiste. Oprindu-se intr-o padure, apostolii l-au intrebat pe Iisus cand este Pastele, iar El le-a raspuns ca Pastele va fi atunci cand vor gasi paine de grau in traiste. Cum gospodarul le pusese tocmai paine de grau, atunci a fost Pastele.

    Pasca poate fi simpla, avand doar zimti pe margine, sau poate avea impletituri. In acest caz, pe marginile pascai si in mijloc se gasesc impletituri din aluat, cea din mijloc avand forma de cruce, in amintirea crucii pe care a fost rastignit Iisus. Acest tip de pasca se numeste �pasca cu cruce�. Pasca simpla este pentru familie, iar pasca cu cruce se duce la biserica de Paste, pentru a fi sfintita. Pentru cei mici se fac pascute.

    La pasca se pun si branza de vaci, galbenus de ou, stafide, uneori zahar si scortisoara.

    Cojile oualelor folosite la pasca se arunca pe o apa curgatoare, pentru ca gainile sa fie aparate de ulii, dar mai ales pentru ca se crede ca acestea se duc pana in tara Blajinilor, anuntandu-i ca a venit Pastele.

    Cozonacii au forma rotunda sau dreptunghiulara, lunga, simbolizand mormantul lui Iisus.

    Mielul il simbolizeaza pe Iisus. In Banat, oasele si resturile mielului se ingroapa la radacina unui mar sau par, pentru ca familia sa fie sanatoasa.

    Sambata seara, cand s-au terminat curatenia si pregatirile in casa, friptura, placintele si cozonacii se aseaza pe masa, in camera curata.

    Inainte de a pleca spre biserica, oamenii se spala intr-un lighean cu apa in care s-au pus oua rosii (pentru a fi imbujorati si sanatosi precum ouale) si monede de argint si aur (pentru a fi curati ca acestea si pentru a avea bani.

    Dupa ce se spala si imbraca hainele noi, oamenii iau un blid cu pasca, oua si friptura si pornesc spre biserica, unde acestea vor fi sfintite. Acasa raman doar bolnavii, batranii si copiii mici, caci se spune ca cine poate sa mearga la biserica in noaptea de Paste si nu o face se va imbolnavi.

    Langa biserica se aprinde un foc, care va arde permanent in toate cele trei zile ale Pastelui. In unele regiuni, cand canta cocosii la miezul noptii, omul care vegheaza focul trage cu pusca pentru a anunta satenii sa vina la Inviere.Tot la miezul noptii se bate toaca din clopotnita bisericii.

    In timpul slujbei se tin lumanarile aprinse. Oamenii se intorc cu ele acasa. Dupa ce intra cu acestea si se inchina, le sting de grinda, facand semnul crucii. Aceste lumanari se pastreaza, aprinzandu-se in vremuri de primejdie.

    Intorsi acasa, satenii gusta din anafora si apoi se aseaza la masa, dar mananca intai din bucatele sfintite si abia apoi din restul. In unele regiuni, se mananca intai carne de iepure sau peste, pentru a fi sprinten si harnic tot anul. Pastorii si celelalte persoane care nu se gasesc in sat de Paste, mananca in loc de anafora muguri de salcie sau de mar.

    In prima zi de Paste, ouale se ciocnesc doar cu varful. Luni se pot ciocni si varf cu spate, iar in urmatoarele zile se pot ciocni oricum. Intai parintii ciocnesc ouale, apoi copiii cu parintii si apoi parintii cu celelalte rude si prieteni. Se spune ca cei care ciocnesc ouale rosii se vor revedea pe lumea cealalta. Traditia afirma ca cel al carui ou se sparge primul este mai slab, deci va muri mai repede. Acesta e obligat sa-si daruiasca oul sau invingatorului, pentru ca altfel il va manca stricat pe cealalta lume.


    Ouale se ciocnesc pana a treia zi de Paste, pana la Ispas sau pana la Duminica Mare.

    Din cele mai frumoase oua se scoate printr-un orificiu continutul si acestea se folosesc ca decoratii, insirandu-se pe o sfoara si punandu-se la icoane sau in cuie.

    Se spune ca cine se naste de Paste, cand se trag clopotele, va avea noroc in viata.

    Celui care moare in ziua de Paste sau in saptamana urmatoare (Saptamana Luminata) ii vor fi iertate toate pacatele, ducandu-se direct in Rai, care este deschis in aceasta perioada.

    In ziua de Paste nu trebuie sa dormi, pentru ca vei fi somnoros tot anul. De asemenea, nu e bine sa pui mana pe sare, pentru ca iti vor asuda mainile la vara.

    Se spune ca in cele trei zile de Paste ard in cer, nevazute, trei candele mari.

    In unele regiuni (Bucovina, Transilvania), exista traditia udatului. Luni dimineata, flacaii merg cu o cofa cu apa la casele unde se afla fete nemaritate si daca le gasesc dormind, arunca apa pe ele. Fetele le dau cele mai frumoase oua si pasca sau cozonac. In unele locuri, flacaii prind fetele cand ies din casa si le duc la o apa, unde le uda, aruncandu-le chiar in ea. Se crede ca fetele udate se vor marita repede.

    O legenda spune ca era odata o fata de crestin, care in a doua zi de Paste pornise la targ cu un cos de oua, pentru a le vinde. Pe drum se intalneste cu o fata de pagan, care se ofera sa ii cumpere ouale. Neavand insa bani suficienti, o roaga sa o insoteasca acasa. Spre casa, fata de crestin incearca sa o convinga sa se converteasca, aratandu-i calea adevarata. Fata de pagan spune ca nu va crede in crestinism decat atunci cand ouale se vor face rosii. Vazand ca ouale devenisera rosii, cele doua fete au lesinat de teama. Pentru a le face sa-si vina in simtiri, niste baieti din apropiere le-au udat cu apa. Trezindu-se, fetele le-au oferit in dar oua rosii, pentru a le multumi.

    Luni si marti, se fac vizite � cei casatoriti se duc cu pasca la rude, pentru a le anunta invierea. De obicei, se duc cei tineri la cei mai in varsta.


    Fantanita

    In unele regiuni, in vinerea din Saptamana Luminata se cauta izvoarele de apa, se construiesc fantanile si se curata, crezandu-se ca aceste izvoare si fantani vor avea apa din belsug si nu vor seca.


    Pastele Blajinilor (Lunea Mortilor)

    Pastele Blajinilor este celebrat luni, dupa Duminica Tomii. In traditia romaneasca, Blajinii sunt spiritele stramosilor, care traiesc la hotarul dintre aceasta lume si cealalta, acolo unde Apa Sambetei se varsa in Sorbul Pamantului. Blajinii sunt foarte buni, credinciosi, respectand toate posturile. Cu toate acestea, ei nu stiu cand cade Pastele, afland aceasta doar cu opt zile mai tarziu, cand ajung pe apa cojile de oua rosii aruncate de oameni de Paste.

    Traditia spune ca Blajinii sunt mici de inaltime, umbla dezbracati si sunt acoperiti cu par. Baietii sunt crescuti de mame pana cand se pot ingriji singuri. Apoi ei traiesc izolati, postind si rugandu-se, impreuna cu barbatii. Femeile se intalnesc cu barbatii o singura data pe an, la Pastele Blajinilor.

    Pentru pomenirea mortilor, pe morminte se aseaza vase cu oua rosii, colaci si se aprind lumanari. In unele locuri, se face pomana in curtea bisericii.

CITEZ SURSA: Site-ul www.folkromania.com


OBICEIURI DE PASTE

 

Sarbatoarea Pastelui este pentru romani, alaturi de Craciun, cea mai importanta din an, pentru care fiecare familie se pregateste cu mult timp inainte prin postul tinut cu atata evlavie.
In biserica ortodoxa oamenii se pregatesc pentru intampinarea sarbatorilor de Pasti prin "postul Pastelui" numit si "Postul Cel Mare", post care dureaza 48 de zile. In mod oficial, postul incepe dupa "Duminica iertarii", in ziua de luni a saptamanii a 7-a de dinaintea sarbatorii de Pasti.
      Ultima saptamana din Postul Pastelui se numeste "Saptamana Patimilor" si incepe in duminica Floriilor, duminica in care se comemoreaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. "Saptamana Patimilor" comemoreaza prinderea lui Iisus, crucificarea si moartea Lui. In acesta ultima saptamana, multe biserici tin slujbe in fiecare seara, slujbe numite "Denie". De luni pana joi se comemoreaza ultima masa, prinderea si inchiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeste "Joia Mare". Vineri, numita "Vinerea Mare" se comemoreaza crucificarea si moartea lui Iisus pe cruce. In acesta zi, se tine "post negru", adica nu se mananca nimic.
      Desi aceasta sarbatoarea reprezinta pentru toti romanii invierea Domnului Iisus Hristos, ea se sarbatoreste oarecum diferit in regiunile Romaniei. Astfel...

      In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. Flacaii trebuie sa se duca cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a isi arata consimtamantul la sentimentele lor, trebuie sa le ofera un ou rosu.

      In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.

      La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.

      O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii(pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

      In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

      In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

      In Tara Barsei, in jurul Brasovului, se face o petrecere care aduna intreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindatori, cu vataf si casier, strang oua de la tinerele fete, dupa care se merge catre Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc intreceri. Cea mai cunoscuta si indragita dintre ele este aruncarea buzduganului.

      In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.

CITEZ SURSA: Site-ul www.desarbatori.ro